Marea dinauntru

In seara asta dau drumul lacrimilor: a mai trecut o vara, a mai trecut o mare. De departe aud valurile marii foarte furioase. Anunta intoarcerea acasa. A mea si a lor. Ma simt nostalgica, dar stiu ca nu e corect fata de ele. Trebuie sa fiu recunoscatoare. Pentru tot ce mi-au oferit aceste valuri timp de peste cincizeci de zile. Le multumesc pentru tot. Miine dimineata voi merge in golful francez, ma voi aseza pe piatra mea care m-a insotit vara asta si pentru fiecare val voi aduce cite o multumire.

Dar in seara asta nu imi pot stapini lacrimile. Mai avem si momente de slabiciune. Valurile astea pe care azi le aud furioase, aduc in launtrul meu o putere mai mare decit lumea. Faptul ca ma voi desparti curind de ele ma panicheaza un pic. M-au inconjurat toata vara. Am stat in mijlocul lor, le-am privit, pescarusii m-au insotit si mi-au dat impresia ca sint stapina unui univers infinit.

Azi sint  nevoia sa insotesc furia valurilor cu lacrimi. Stiu ca am puterea sa reinventez universul indiferent de locul in care ma aflu, dar marea imi ofera cele mai bune conditii de a-mi crea o viata dincolo de cele mai frumoase asteptari, bucurindu-ma de toate lucrurile marunte. Este firesc sa ma despart cu lacrimi. Marea va fi mereu inauntrul meu, iar miine trebuie sa ma duc sa ii multumesc.
/

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Jurnalul scumpei Charlott

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s