Un an apocaliptic

Am imprumutat ideea citita la Irina Aiacoboae si am urat tuturor un 2012 apocaliptic. Consider ca am facut cea mai sincera urare in acest fel, pentru ca este ceea ce imi doresc si mie. Asta nu inseamna, nici o secunda, ca eu cred in asa zisul sfirsit al lumii. Nu cred nici in Dumnezei partinitori disputati prin crima,  nici in sperma creatoare a lui Shiva, nici in avioane care raspindesc virusi, nici in calugari legionari, nici in falsi profeti si vraci. Apocalipsa si Dumnezeu nu pot fi decit in interiorul nostru. Prin an apocliptic inteleg un an al regasirii de sine. Asa cum pina acum toti s-au tirit prin „criza”, acum e momentul apocalipsei. Nici in criza nu am crezut. In schimb, am crezut in judecata. Judecata prin care sa ne redescoperim valorile iar acum sa renastem. Asa inteleg eu criza si apocalipsa.
Am facut de curind un pas foarte mare spre „apocalipsa” mea. Am suflat in prima trimbita. Am pregatit acest pas printr-un an plin de cautari. A fost ingrozitor de dureros. Simteam ca nu ma mai identific cu nimeni si am inceput sa caut oameni care sa gindeasca la fel ca mine, nicidecum sa ma dau eu dupa cei in care nu ma regaseam. Am inceput sa ma intreb daca serviciul meu este chiar ceea ce imi doresc. Am zis indelung ca nu. Dar acum vad ca da. Stiu sigur ca ceea ce fac este ceea ce trebuie, doar ca nuam facut tot ceea ce trebuie. De fapt, cuvintul „trebuie” este gresit, nu fac ceva pentru ca trebuie, fac ceva pentru ca imi olace ceea ce fac.  Am intrerupt legaturile sterile si am inceput sa caut cele creatoare. Vreau sa ma inconjur de oameni care cred in frumos si sa ma departez de cei care cred in sclavia banului.Trebuie sa va spun ca sint om de vinzari, cu asta ma ocup. Am simtit o fobie enorma de oameni anul acesta, desi am avut mereu succes de invidiat in vinzari. Am simtit ca e nevoie sa ma detasez de oameni ca sa ma redescopar. M-am inconjurat de citiva oameni care incercau sa imi darime toate credintele mele de pina atunci. Desi m-au consumat psihic foarte mult, acestor oameni le sint recunoscatoare. Pentru ca mi-au dat ocazia sa ma redescopar. Mi-am dat seama ca de fapt lucrurile in care cred eu sint valabile pentru mine si nu merita nimeni sa mi le ia. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui si ca alegerile mele au fost cele corecte. Oricit ar incerca altcineva sa imi arate contrariul. De aici mi-am intarit convingerea ca nu e nimeni responsabil pentru fericirea noastra decit noi insine. Nu ne-o aduce nici barbatul care vrea sa ne transforme in femei docile, nici serviciul cu salariu mare sau cu scaun care nu se clatina, nici prietenii binevoitori care te invata de binele lor, binele in care cred ei, nici sistemul politic, nici Dumnezeu, nici nimic.
Totul depinde doar de noi insine si de alegerile pe care le facem. Urmaresc ca alegerile pe care le fac sa nu intre in contradictie cu valorile mele. Asta nu inseamna ca e usor. Iesirea din starea de confort e foarte dificila, dar rezultatele merita efortul.
Ma aflam intr-un loc in care am dat startul apocalipsei mele: in Viena. Eram inconjurata de mii de oameni, multe voci de romani. Stateam in mijlocul multimii si ma gindeam la ce conteaza pentru mine in acea clipa. Eram bucuroasa ca aud romani pentru ca simteam inca o data ca avem oameni iubitori de frumos si de cultura. Pe linga romanii aia vedeam ca alte mii de oameni iubesc frumosul si ca frumosul nu are granite. Tot in Viena mi-am confirmat, inca o data, ca inspir oamenii. Am fost admirata si ascultata. Mi-am zis ca de fapt asta este meseria mea, sa inspir oameni si sa imi cumpare povestile. Cind vind, nu vind un produs, oamenii cumpara produsul ca sa mai asculte cu bucurie povestea mea. Fara sa ii mint. Asa ca am hotarit sa spun istorisiri mai departe, dar mai ales istorisiri scrise. Vreau sa ma alatur unor comunitati care cred in frumos. Pentru asta o sa parasesc locul in care ma aflu acum, ca sa ma alatur, chiar si voluntar, unor proiecte culturale. Iar inspiratia mi-a venit de la Amos Oz, cind ii citeam, pe plaja, cartea „Sa cunosti o femeie„. In cautarile sale de a se cunoaste pe sine, personajul era obsedat de o fraza: „indubitabil, toti avem aceleasi secrete.” Si-a gasit linistea facind voluntariat intr-un spital.
Cautarile mele sint indelungi si grele, dar astazi am inceput sa vad linia orizontului. De aceea, presimt ca anul acesta va fi apocaliptic.

Reclame

2 comentarii

Din categoria Fără categorie

2 răspunsuri la „Un an apocaliptic

  1. CITIT SI RECITIT!
    FRUMOS!!!!!!
    Ma apuc din nou de scris! Promit!
    Esti minunata! 🙂

  2. cherecharlott

    Oau, daca un articol poate stirni pofta de scris, inseama ca nu traiesc(scriu) degeaba. Este cea mai buna incurajare si iti sint recunoscatoare pentru asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s