Prin ochelari,Curt Stenvert mi l-a aratat pe Dumnezeu.Sau nu?

Cind am vrut sa vizitez palatul Belvedere, o expozitie m-a facut sa uit de ce am venit. „Orangeria” (livada de citrice a palatului) gazduia o retrospectiva completa a operei austriacului Curt Stenvert. Sub titlul „Neodadapop” am  descoperit  un artist prin care am retrait stadii socante, dureroase  sau pur si simplu date ale cunoasterii.

Am fost impresionata in primul rind de rigoarea documentara a expozitiei. Prezentarea completa a operei sale era extraordinar de bine structurata. In patru saloane, pe pereti de rigips gaseai toata informatia prin care sa descoperi artistul.  Atit in engleza cit si in germana, erai ghidat prin toate etapele creatiei sale. In patru saloane expozitionale organizate cronologic am fost confruntata cu zeci de situatii umane. In fiecare salon puteai vedea cite o proiecte de film, care ilustra ideile centrale ale artistului. Am petrecut citeva ore bune sa studiez lucrarile si sa iau notite sub privirile plictisite ale curatorilor iar la final imi parea rau ca nu pot cumpara un album al expozitiei in limba engleza. Apoi mi-a parut rau ca nu am l-am cumparat macar pe cel disponibil, in germana. Ca resursa de documentare suplimentara am gasit site-ul www.artdaily.org si o pagina wikipedia in germana pe care am citit-o in engleza cu ajutorul gingavului google translator.

Curt Stenvert (mi-e tare greu sa pronunt numele)(1920-1992) este un avangardist austriac al avangardei postbelice, care si-a inceput cariera prin filme didactice si a transformat obiectele obisnuite in arta. A fost pictor, regizor, fotograf, a facut studii de teatru, film, sculptura. Dupa 1962 s-a remarcat si prin pictura. Stenvert a interpretat  arta ca mediu social, facind referinte artistice  la neosuprarealism, neodada si realism nou. Obiectele-arta, colajele si instalatiile sale au socat direct vizind a crea o constiinta trezita a lumii vii. Apelul sau a fost ca oamenii sa vada realitatea asa cum este, interepretind simbolurile vremurilor sale marcate de grevele studentesti, protestele publice si activismul impotriva razboiului. „Sa iti folosesti propria prezenta, traire, ca material artistic” era una din ideile sale. Pentru Stenvert, arta nu este un scop in sine ci trebuie sa fie sursa de cunoastere, sa asigure puterea si energia societatii. O tema larga o reprezinta situatiile umane, situatii in care omul nu prea poate sa aleaga, fiind determinat sa se adapteze diverselor determinari  exterioare cum ar fi consumul politic, tehnologia sau alimentatia si supravietuirea. Mentorul sau spirital a fost Marcel Duchamps, fiind influentat si de Joan Miro si Picasso.

Violonistul in cele patru faze ale miscarii (Violonist in  Four Phases of Movement)

Tema miscarii si a perspectivei sint elemente centrale in opera lui, regasite si in filmologia sa, cum ar fi filmul „Corbul”.  La 12 ani, tatal sau l-ar fi vrut violonist. Stenvert nu prea a avut succes cu cintatul, in schimb studiatul viorii i-a stirnit interesul pentru fenomenul miscarii. A unificat cubismul, futurismul si constructivismul la un loc, cercetind miscarea si mecanismele miscarii. A creat lucrari pe hirtie si in ulei reprezentind un vilonist in diferite stadii ale miscarii precum si relatia dintre faze intermediare ale miscarii si perspectivei. A culminat cu o sculptura socanta, in marime naturala, din plexiglas si aluminiu, „Violonistul in patru faze ale miscarii”. Pentru istoria artei atit austriece cit si internationale a anilor 1940, aceste sculpturi sint vazute ca neobisnuite. Vioara este un instrument pentru care artistul a revenit frecvent in lucrarile sale. Marc Adrian spunea in 1996:  „Am fost foarte impresionat de „Violonistul” din plexiglas. Am privit si am fost uimit cum este posibil sa dizolvi o sculptura in miscare”.

Am vrut sa insist pe acesta lucrare deoarece perspectiva si miscarea mi-au stirnit interesul inca de cind l-am citit pe coregraful nostru roman, Gigi Caciuleanu, care a studiat foarte matematic miscarea dansata in cartea sa „Vint, volume, vectori”.

Stalingrad, 1967

O alta instalatie care m-a impresionat a fost „Stalingrad”. Mai are denumirea „The Profitability Computation of a Tyrannicide” cu mentiunea material didactic. Sa ii spun triptic e cam  impropriu, pentru ca lucrarea e compusa nu din tablouri, ci trei vitrine enorme care au atras atentia intregii mass media. Instalatia demonstreaza socant oricarui privitor brutalitatea si nonsensul razboiului. Vitrinele contin diverse obiecte care arata direct mutilarea, canibalismul, capete de animale, bucati de corpuri, singe, obiecte de zi cu zi, un Hitler mincind creier uman. Printr-un zid insingerat, este tocat un cap de om iar de cealalta parte corbi smulg carnea din corp si soldati miniaturali inconjoara cadavrul. Oamenii isi desfasoara activitatile zilnice intr-un colt sub teroarea crimei si a razboiului. In a doua vitrina urmeaza imagini si mai socante. Din pinza de sac si un bec iluminind intermitent este sugerata ideea de pestera. In pestera, sta un schelet cu cascheta militara care devoreaza creier si testicule de om. Mesajele sint scrise in franceza, pe placute si se intreaba cum a evoluat homo sapiens daca mai sint posibile atrocitati precum dictatura si razboiul. Citez de pe inscriptii:

„Ci va intreb: e un animal in pestera?Un homo sapiens intr-o situatie contradictorie.Unde ar fi contradictia? In ordinea dictatoriala a lui Hitler!Si foamea sa a invins dezgustul! El vrea sa conserve specia umana prin adaptare. Prin Hitler? Prin creierul si testiculele pe care dictatorul le devoreaza?”

In a treia instalatie este plin de schelete cu caschete care stau ca la micul dejun si devoreaza creiere si testicule negre cu mesajul ca asta nu s-ar fi intimplat daca un dictator ar fi fost omorit la timp. „Kill dictators in time!” a fost mesajul lui Stenvert cind a creat lucrarea Stalingrad, supradenumita nu intimplator si material didactic, din care fiecare ar trebui sa invete ceva.

Dupa oripilarea nazista, am trecut in alte saloane ale expozitiei care nu ofereau nicidecum imagini mai reconfortante. O alta tema a lui Stenvert a fost papusile pentru a ilustria situatia umana omul si masina. Dar papusile nu erau niste portelanuri in rochii somptuoase, ci bucati de corp continuate de schelete.

Sub titlul „Situatii umane” numerotate cu cifre ba chiar si cu opusuri, am vazut de exemplu „Situatia umana nr. 36: Sa ni-i imaginam pe Eva si Sarpele in Paradis”. A 27-a situatie umana: Sa fii capabil si sa vrei sa invingi moartea prin iubire. Alte situatii umane: fortat sa fii uman, mama fortata sa munceasca, razboiul sexelor, a fi nevoit sa respiri;nici un filtru nu te apara de Absolut.

Flori pentru o pisica moarta, Prin ochelari, cineva il vede pe Dumnezeu, Idolul prosperitatii la limita superioara sint doar citeva titluri care ilustreaza preocuparile artistice ale lui Stenvert. Afisul expozitiei ilustreaza o alta situatie umana, cea a inocularii: un bust de lemn este injectat in cap cu seringi mari.

Ultimul salon este dedicat picturii sale de dupa 1970, in care tema preponderenta este tot cea a miscarii.

Sa te odihnesti sau sa reflectezi? Asta te intrebi dupa ce iesi de la expozitie cind niste canapele te invita sa sezi si sa rememorezi ce ai vazut, oferind o recapitulare vizuala prin afisele de la expozitiile care l-au avut ca protagonist pe Stenvert, pe numele sau real Kurt Steiwender.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Jurnalul scumpei Charlott

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s