Concertul

Pe 1 ianuarie 2012 m-am aflat la Musikverein, sala de concerte a Filarmonicii de Stat din Viena. La marele Concert de Anul Nou. Am ramas fara cuvinte.  Concertul imi impunea mai degraba tacere decit cuvinte. Si piosenie, mai ceva ca atunci cind pasesti intr-o biserica. Iar cuvintele articulate imi storceau si o lacrima in coltul ochiului. Concertul nu inseamna doar muzica, este si speranta si bucurie, istorie si viitor, ludic si complicitate, intr-un cuvint, vibratie inalta.

Zimbete neconditionate si speranta pentru viitor

De cum am intrat la Musikverein, m-am simtit ca pe covorul rosu. Zimbete din toata inima, neconditionate, am primit. Si am si daruit. Doar imbratisarile mai lipseau. Desi nu erau imbatisari fizice, simteam ca toata lumea impartaseste cele mai inalte stari de bine. De fapt, acesta este si scopul concertului: de a raspindi pace, speranta, bucurie, optimism. Cind s-a cintat Concertul, pentru prima data, in 1939, acesta se adresa publicului local, ca o mingiere pentru vienezii care visau la vremurile bune apuse, dupa alipirea Austriei Germaniei naziste.

Dar vienezii aveau deja experienta istoriei de a depasi perioadele triste, starea lor de spirit fiind caracterizata prin termenul de „feacism”, termen care desemna preferinta pentru petreceri si iluzoriu a epocii Beidermeier. De aici termenul este folosit pentru a caracteriza consumatorii de arta si promotorii creativitatii. Poetul german Schilerr, punind in circulatie ideea ca austriecii sint feacii epocii moderne, scria intr-o faimoasa Xenie, in 1797:

„In jurul meu traieste, cu ochi scinteietori, poporul feacilor. Aici toate zilele sint duminici si in fiece zi frigaruile se rasucesc pe vatra”.

Pentru austrieci, bucuriile cotidiene au fost dintodeauna spectacolul si arta distractiei. Feacismul a chemat dupa sine nihilismul terapeutic. Arta era refugiul in fata starilor conflictuale.

Am privit un pic in istorie pentru a intelege mai bine starea de spirit vieneza. Revenind in prezent, cred ca fiinta umana are nevoie de cit mai multa iubire pentru a face fata provocarilor zilnice, asa ca mesajul acestui acestui concert va face si el istorie.

Vals, polca, galop, ludic, surpriza, bucurie pina la lacrimi

Concertul de Anul Nou are in program compozitiile familiei Strauss, dar sint interpretate si alte piese. In acelasi timp, de la palatul Belvedere, televiziunea austriaca transmite baletul dansat pe melodiile de la concert.

Nu lipseste nici ludicul. Dirijorul Mariss Janson, discipol al lui karajan, a cintat la fluier pe „Galopul locomotivei cu aburi din Copenhaga”, al compozitorului danez Hans Christian Lumbaye, iar pentru „Polca fierarului”, de Joseff  Strauss, dirijorul a condus orchestra batind cu două ciocanele pe o nicovala.

Concertul ne ofera si surprize. De exemplu, anul trecut, niste eleve balerine au intrat in sala de concert pe „Dunarea Albastra”. Anul acesta, traditionalul „Cor de baieti” vienez si-a facut aparitia, pentru a insoti cu voce orchestra, pe „Polca fierarului” si pe „Tritsch-Tratsch-Polka”.

Traditional, concertul se incheie cu „Dunarea Albastra” si „Marsul Radetzky”. Inainte de aceste doua melodii, orchestra se ridica in picioare si ureaza publicului „Prosit Neujahr!” adica la multi ani intr-un sens foarte pozitv. Aplaudatul in timpul concertului este interzis, Marsul Radetzky fiind singura melodie pe care sala intreaga aplauda, condusa de dirijor.

Sala de concert este decorata cu flori de la San Remo. Concertul de Anul Nou nu este doar pe 1 ianuarie, ci si in serile de 30 si 31 decembrie. In ultima zi de concert, florile sint oferite publicului. Eu am impartit florile de la concert pe strada, in autobuz, la receptia hotelului, bucurind oameni necunoscuti pina atunci.

Ca sa ai bilet la concert, nu trebuie decit sa intri intr-un joc al probabilitatilor

Daca vrei bilet la concert, este foarte simplu sa te inscrii cu un an inainte pe site-ul Filarmonicii de Stat din Viena, www.wienerphilharmoniker.at si sa studiezi, calm, teoria probabilitatilor. Biletele se vind prin tragere la sorti, ca sa impace cererea foarte mare. In perioada 2-23 ianuarie, te poti intregistra pe site pentru tragerea la sorti. Nu poti cere mai mult de doua bilete. Biletele costa intre 30 si 940 euro. Eu am prins bilet de 30 euro si inca 30 euro am platit comisionul bancii. Daca prinzi bilet, primesti notificare scrisa prin posta.Daca nu te inscrii in calculele probabilitatilor si nu ai bilet, poti urmari concertul si de pe un ecran enorm instalat in fata Ratzplatz, primaria vieneza. Peste 70 de televiziuni transmit concertul in intreaga lume, iar YouTube are o oferta si mai generoasa, iti ofera toata inregistrarea concertului.

Cu toate ca se stie foarte clar ca biletele se vind prin tragere la sorti, inclin sa cred ca e posibil sa existe si o piata neagra a biletelor. Nu sint sigura, dar am auzit zvonuri ca erau persoane care ar vinde bilet de 30 euro cu 250 euro. Informatia nu e verificata si am observat ca multa lume face confuzie intre Concert si alte concerte de anul nou.

Locul meu, de 30 euro, a fost in picioare si va spun ca nu e cea mai buna alegere. Din cauza ca am stat in picioare, simteam ca ma sufoc de cald si vedeam doar jumatate din orchestra. Din spatele unui car de televiziune, mai trageam cu ochiul acolo  sa vad mai bine. Ma mai deranja un japonez care banuiam ca este spion Apple, pentru ca incontinuu se foia linga mine, facea poze si scria pe facebook, dependent de tableta sa.

Pentru 2013, am aplicat pentru urmatoarea categorie, bilet de 90 euro. Dirijor va fi unul din preferatii mei, Franz Welser-Möst, directorul muzical al Operei de Stat vieneze (am observat ca ziaristii fac confuzie, inadmisibila, intre Opera si Filarmonica, institutii diferite).

O sarbatoare mondiala

In marea de oameni de la concert, nu mai conteaza ce functie ai sau ce natie esti. Este o lume fara frontiere a carei unica politica este dragostea infinita. Am vazut oameni de toate natiile si religiile: japonezi, englezi, italieni, nemti, evrei. Dar nu asta era important, ce natie erau, ci imi placea sa le admir porturile. Un scotian a venit in kilt, niste femei purtau costume traditionale tiroleze, japoneze frumoase straluceau in chimonouri viu colorate, superbe.

Azi este Ziua Unirii la noi. Am sarbatorit-o in felul meu (feac si apolitic), relatind despre ceea ce vad eu ca pe o sarbatoare mondiala a unirii: Concertul de Anul Nou de la Viena.

Reclame

Un comentariu

Din categoria Viena

Un răspuns la „Concertul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s