Arhive pe etichete: amor

Ora pi sau un parfum mai ceva ca un pistol

Ora pi va decide daca ne pierdem mintile sau nu. Imi place sa ma joc cu precizia. Recunosc ca nu e atuul meu disciplina, dar ma straduiesc sa ii fac cit mai mult loc in viata mea. Si imi place sa fixez ore fixe. I-am dat intilnire azi la ora pi. Ieri i-am cerut sa ma sune la 9:34 si asa a facut. Cu asta m-a cucerit, cu asta l-am cucerit!

A zis ca nimeni nu i-a mai propus asa ceva, o ora atit de exacta. Asteptam atit de detasata ora! Daca nu suna la ora mea, imi era indiferent si viata mergea linistita inainte cu inca unul pe o lista inchisa.

Dar uite ca a sunat! La ora mea. Premisa intilnirii a fost de natura primara. Nimic interesant pina aici. Asteptam sa mi-o traga, mai ales ca mi-a aratat foarte clar ca are un pistol cu el. Nu aveam idee cum e sa ti-o tragi cu un barbat care are pistol la el, pistol care nu e obiect de inventar de serviciu, dar un lucru imi era clar: ca daca fac asta, nu  o sa pot sa il insel niciodata!  Ma cam tulbura gindul asta si ma luau transpiratiile din scaunul supraincalzit al mercedesului platit cash, fara leasing.

Imi povestea cit e de pasionat de masini si motociclete. Pe mine ma pasioneaza  designul la masini. Aici avem ceva in comun: iubim acelasi producator de masini, el pentru putere, eu pentru frivolitati vizuale, el Mercedes, eu Chrysler.

La nivel declarativ, sintem scirbiti si nu prea,de sexul opus: el de femeile care ofera doar frumusete, eu de barbatii care ofera doar bani.  Incepem sa ne placem. Deja uitam de ce ne-am dat intilnire, dar parfumul meu ii mai aminteste. Nu credeam ca un parfum poate fi mai puternic decit un pistol. Cunoastem amindoi parfumul si chiar si asa il tulbura. Ii explic sec ca asa e cu parfumurile rasinoase, sint extrase din fosile animalice si e logic ca mesajul sa fie profund erotic. Cu toate astea, aminam erotismul pe alta data. Vrem mai mult. Vrem sa ne cladim imperii de iubire macar in minte. Vrem sa ne vrajim. Imi povesteste ca sta la masa cu Ion Tiriac si Dinu Patriciu, ca muncitorii sai vin beti la munca, face donatii fara sa apara la televizor, eu ii spun cum caut cu ardoare oameni interesati de dezvoltare personala. Vorbim banalitati iar in timpul asta parfumul meu….Oh…

Ii promit ca azi postesc, nu ma dau cu Cinemaul meu, ca ma sacrific. Ma dau cu mir! Da, cu mir din ala ieftin de la biserica! Daca reuseste sa treaca azi de ora pi, al meu este! Pentru ca ce nu stie el, mirul e mai erotic decit orice parfum benzoic, ambros si tot asa. Este erotismul exacerbat si infrinat, este erotismul sfintit si ipocrit, este tot! Va crede ca s-a indragostit.

Simt ca e luna femeii! Un parfum e mai puternic decit un pistol!

2 comentarii

Din categoria Charlott's stuff, Programul intensiv de romantism

Securitatea nu e pentru mine (articol despre probabilitati)

Securitatea nu mi se potriveste. Nu am fost niciodata „vigilenta”. Cel mai tare ma enerveaza sa gasesc poarta de la intrare incuiata. Nu imi place sa acopar geamurile. Nu imi place sa ma acopar. Nici sa ma ascund. Amorul pe intuneric este pentru mine ca floarea fara lumina. Adica nu tu serotonina, nu tu fotosinteza. Camerele de filmat nu ma fac sa ma simt mai in siguranta decit fara ele.  Ba, mai rau, imi amintesc de seful de pe vremea cind am acceptat sa am  sef. Acolo  imi trageam ciorapii corporatisti de pe confortabilul scaun de key account manager. Imi  cadeau (ciorapii,  nu scaunul) cind recuperam debite.  Cred ca de aceea a vrut sa ma mute in subordinea amantei sale. Ce sa fac, daca niciodata nu mi-a placut sa port pantaloni? Din cauza asta greseam la facturat. Se vedea pe camere cum gresesc. Tocurile mele se auzeau in microfoanele din birou. Se angajau acolo doar nefumatori. Din motive de securitate, desigur. Securitatea de a nu pierde vremea cu fumatul la serviciu. Nu „m-am pontat” niciodata cu cardul de intrat pe poarta. Sunam la interfon sperind sa nu fie nimeni dispus sa imi deschida.

Dar sa vezi cita securitate la bugetari! Au resurse de securitate mult mai ieftine decit  camere de filmat si coduri de bare. Acolo sint colege si condica. Femei de serviciu si portari. Si cite si mai cite.

Nu mi-e teama nici de facebook. Nici macar de Virginia Woolf. Nu mi-e teama ca imi va fi spart contul la banca din cauza ca am intrat pe facebook. Din contra, daca imi spargeti cardul, puteti plati ceva taxe si impozite daca vreti.

Nu mi-e teama sa merg pe strada, noaptea. Nici ziua. Nu iau dupa mine o prietena sa imi tina usa la baie. Nu ma uit niciodata la stirile de la ora 5. Nu m-a atacat nimeni in scara blocului poate  si din cauza ca nu stau la bloc. Nici cu tamiie si aghiazma nu arunc, nu imi este frica de draci. Tamiia este pentru mine afrodisiac, nu masura de securitate personala. Nici banii in carti de rugaciuni nu ii pun si nici nu ma tem ca mi se fura portofelul. Nici asigurare de viata nu am, daramite din aia de sanatate. Nu mi-e teama ca intr-o zi o sa mor.

Cu toate astea, ma simt cel mai in siguranta om  iar despre recomandarile politiei nu ma simt inspirata sa scriu. Mai degraba as scrie despre povestea drobului se sare, din perspectiva euristica. Dar o las  in seama specialistilor in teoria probabilitatilor. Eu vreau sa ma bucur de placerea textului.

Un comentariu

Din categoria Jurnalul scumpei Charlott