Arhive pe etichete: Concertul de Anul nou

Concertul

Pe 1 ianuarie 2012 m-am aflat la Musikverein, sala de concerte a Filarmonicii de Stat din Viena. La marele Concert de Anul Nou. Am ramas fara cuvinte.  Concertul imi impunea mai degraba tacere decit cuvinte. Si piosenie, mai ceva ca atunci cind pasesti intr-o biserica. Iar cuvintele articulate imi storceau si o lacrima in coltul ochiului. Concertul nu inseamna doar muzica, este si speranta si bucurie, istorie si viitor, ludic si complicitate, intr-un cuvint, vibratie inalta.

Zimbete neconditionate si speranta pentru viitor

De cum am intrat la Musikverein, m-am simtit ca pe covorul rosu. Zimbete din toata inima, neconditionate, am primit. Si am si daruit. Doar imbratisarile mai lipseau. Desi nu erau imbatisari fizice, simteam ca toata lumea impartaseste cele mai inalte stari de bine. De fapt, acesta este si scopul concertului: de a raspindi pace, speranta, bucurie, optimism. Cind s-a cintat Concertul, pentru prima data, in 1939, acesta se adresa publicului local, ca o mingiere pentru vienezii care visau la vremurile bune apuse, dupa alipirea Austriei Germaniei naziste.

Dar vienezii aveau deja experienta istoriei de a depasi perioadele triste, starea lor de spirit fiind caracterizata prin termenul de „feacism”, termen care desemna preferinta pentru petreceri si iluzoriu a epocii Beidermeier. De aici termenul este folosit pentru a caracteriza consumatorii de arta si promotorii creativitatii. Poetul german Schilerr, punind in circulatie ideea ca austriecii sint feacii epocii moderne, scria intr-o faimoasa Xenie, in 1797:

„In jurul meu traieste, cu ochi scinteietori, poporul feacilor. Aici toate zilele sint duminici si in fiece zi frigaruile se rasucesc pe vatra”.

Pentru austrieci, bucuriile cotidiene au fost dintodeauna spectacolul si arta distractiei. Feacismul a chemat dupa sine nihilismul terapeutic. Arta era refugiul in fata starilor conflictuale.

Am privit un pic in istorie pentru a intelege mai bine starea de spirit vieneza. Revenind in prezent, cred ca fiinta umana are nevoie de cit mai multa iubire pentru a face fata provocarilor zilnice, asa ca mesajul acestui acestui concert va face si el istorie.

Vals, polca, galop, ludic, surpriza, bucurie pina la lacrimi

Concertul de Anul Nou are in program compozitiile familiei Strauss, dar sint interpretate si alte piese. In acelasi timp, de la palatul Belvedere, televiziunea austriaca transmite baletul dansat pe melodiile de la concert.

Nu lipseste nici ludicul. Dirijorul Mariss Janson, discipol al lui karajan, a cintat la fluier pe „Galopul locomotivei cu aburi din Copenhaga”, al compozitorului danez Hans Christian Lumbaye, iar pentru „Polca fierarului”, de Joseff  Strauss, dirijorul a condus orchestra batind cu două ciocanele pe o nicovala.

Concertul ne ofera si surprize. De exemplu, anul trecut, niste eleve balerine au intrat in sala de concert pe „Dunarea Albastra”. Anul acesta, traditionalul „Cor de baieti” vienez si-a facut aparitia, pentru a insoti cu voce orchestra, pe „Polca fierarului” si pe „Tritsch-Tratsch-Polka”.

Traditional, concertul se incheie cu „Dunarea Albastra” si „Marsul Radetzky”. Inainte de aceste doua melodii, orchestra se ridica in picioare si ureaza publicului „Prosit Neujahr!” adica la multi ani intr-un sens foarte pozitv. Aplaudatul in timpul concertului este interzis, Marsul Radetzky fiind singura melodie pe care sala intreaga aplauda, condusa de dirijor.

Sala de concert este decorata cu flori de la San Remo. Concertul de Anul Nou nu este doar pe 1 ianuarie, ci si in serile de 30 si 31 decembrie. In ultima zi de concert, florile sint oferite publicului. Eu am impartit florile de la concert pe strada, in autobuz, la receptia hotelului, bucurind oameni necunoscuti pina atunci.

Ca sa ai bilet la concert, nu trebuie decit sa intri intr-un joc al probabilitatilor

Daca vrei bilet la concert, este foarte simplu sa te inscrii cu un an inainte pe site-ul Filarmonicii de Stat din Viena, www.wienerphilharmoniker.at si sa studiezi, calm, teoria probabilitatilor. Biletele se vind prin tragere la sorti, ca sa impace cererea foarte mare. In perioada 2-23 ianuarie, te poti intregistra pe site pentru tragerea la sorti. Nu poti cere mai mult de doua bilete. Biletele costa intre 30 si 940 euro. Eu am prins bilet de 30 euro si inca 30 euro am platit comisionul bancii. Daca prinzi bilet, primesti notificare scrisa prin posta.Daca nu te inscrii in calculele probabilitatilor si nu ai bilet, poti urmari concertul si de pe un ecran enorm instalat in fata Ratzplatz, primaria vieneza. Peste 70 de televiziuni transmit concertul in intreaga lume, iar YouTube are o oferta si mai generoasa, iti ofera toata inregistrarea concertului.

Cu toate ca se stie foarte clar ca biletele se vind prin tragere la sorti, inclin sa cred ca e posibil sa existe si o piata neagra a biletelor. Nu sint sigura, dar am auzit zvonuri ca erau persoane care ar vinde bilet de 30 euro cu 250 euro. Informatia nu e verificata si am observat ca multa lume face confuzie intre Concert si alte concerte de anul nou.

Locul meu, de 30 euro, a fost in picioare si va spun ca nu e cea mai buna alegere. Din cauza ca am stat in picioare, simteam ca ma sufoc de cald si vedeam doar jumatate din orchestra. Din spatele unui car de televiziune, mai trageam cu ochiul acolo  sa vad mai bine. Ma mai deranja un japonez care banuiam ca este spion Apple, pentru ca incontinuu se foia linga mine, facea poze si scria pe facebook, dependent de tableta sa.

Pentru 2013, am aplicat pentru urmatoarea categorie, bilet de 90 euro. Dirijor va fi unul din preferatii mei, Franz Welser-Möst, directorul muzical al Operei de Stat vieneze (am observat ca ziaristii fac confuzie, inadmisibila, intre Opera si Filarmonica, institutii diferite).

O sarbatoare mondiala

In marea de oameni de la concert, nu mai conteaza ce functie ai sau ce natie esti. Este o lume fara frontiere a carei unica politica este dragostea infinita. Am vazut oameni de toate natiile si religiile: japonezi, englezi, italieni, nemti, evrei. Dar nu asta era important, ce natie erau, ci imi placea sa le admir porturile. Un scotian a venit in kilt, niste femei purtau costume traditionale tiroleze, japoneze frumoase straluceau in chimonouri viu colorate, superbe.

Azi este Ziua Unirii la noi. Am sarbatorit-o in felul meu (feac si apolitic), relatind despre ceea ce vad eu ca pe o sarbatoare mondiala a unirii: Concertul de Anul Nou de la Viena.

Un comentariu

Din categoria Viena

Spiritul Vienei

De sarbatori am fost la Viena. Vreau sa impartasesc prin scris ce am trait. Sa povestesc fiecarui om e pierdere inutila de energie cit timp exista blogurile.

Mi-am planificat excursia asta cu un an inainte, incepind cu procurarea biletului pentru Concertul de Anul Nou de la Viena. Scriu Concertul cu litere mari pentru ca il iubesc pur si simplu. Urmaresc Concertul la televizor de cind eram mica, la indrumarea tatalui meu. Cind majoritatea „revedeau” glume televizate mai de calitate sau nu din noaptea de revelion, la mine in casa se asculta Concertul. Mi-a placut dintodeauna ideea Concertului si acum am trait eu, din sala Filarmonicii, spiritul acestuia: speranta, prietenie si pace. Mai multe despre concert voi povesti intr-un articol viitor.

Desi mi-am facut de acasa planul de calatorie, cind am ajuns acolo nu am avut timp sa vizitez tot ce mi-am dorit. Am ratat un eveniment foarte important pentru mine, o expozitie Rene Maigrite, la Albertina. In schimb, m-am bucurat de multe alte locuri si lucruri care mi s-au aratat pe neasteptate.

Mai are sens sa explic de ce Viena? Pentru  nationalisti este suficient sa spun Eminescu si nu intimplator amintesc acum de el. Institutul Cultural Roman din Viena a realizat ghidul bilingv  „Romanii pe Ringstrasse: Trasee de ieri prin Viena de astazi” in care marcheaza prezenta personalitatilor romanesti pe strazile vieneze.

Ca sa extindem perspectiva, istoria sociala si intelectuala a intregii lumi este marcata de spiritul Vienei, cel putin in perioada 1848-1938. Sa amintim in ordine cronologica ce inseamna spiritul Vienei : Barocul, apoi  epoca Beidermeir, estetismul vienez, muzicienii si criticii muzicali, impatimitii artelor vizuale (Makart, Klimt, Schiele, Kokochka), scoala vieneza de istoria artei,  fascinatia in fata mortii, filosofii stiintei(Ernst Mach), ai limbajului  (Karl Kraus si idolatrizarea limbajului), Freud si adeptii sai, viziunea leibniziana a armoniei, reforma catolica din Boemia, cultul iluziei la maghiari, sociologia cunoasterii, precursorii modernitatii. Va recomand ca bilbiografie cartea „Spiritul Vienei. O istorie intelectuala si sociala 1848-1938” de William M. Johnston, Editura Polirom, 2000.

In afara de realizarile intelectuale, culturale, sociale si tot ce inseamna act artistic, Viena mai este una din capitalele cu cel mai inalt nivel de trai, asa ca poate fi destinatie turistica chiar si pentru iubitorii luxului. Opulenta ca la Viena nu am vazut nici la Londra, iar eu am abordat luxul ca pe un obiectiv turistic: am privit magazinele  ca pe niste muzee cu intrare libera. Nu stiam daca in fata vitrinei Vuiton sa filosofez  despre sclavia consumerismului sau despre o istorie socio-culturala. Tot ce pot spune pertinent legat de lux e ca e bine ca exista.

Pe strazile vieneze era o atmosfera efervescenta, un imens furnicar de oameni, plin de turisti incit simteam ca lumea toata e concentrata aici. Peste tot am auzit vorbindu-se romaneste, ceea ce m-a bucurat enorm, ma simteam ca acasa in satul global.

Nu prea am fotografii. In afara ca am uitat in Romania incarcatroul de telefon si nu mi-am reparat aparatul foto, mai peste tot fotografiatul era interzis. Desi multi fotografiau pe furis, fara blitzuri, cerinta insistenta peste tot de a nu fotografia, mi se parea pertinenta. Internetul este atit de generos in imagini, incit poate compensa totul. In plus, daca as fi stat sa fotografiez non stop, as fi pierdut clipe importante din a trai prezentul.

Un comentariu

Din categoria Jurnalul scumpei Charlott